Anxietatea Oncologică

Anxietatea este una dintre cele mai frecvente reacții emoționale la persoanele care urmează să înceapă un tratament oncologic. Ea apare firesc în fața unei amenințări percepute la adresa vieții, a corpului și a viitorului.

Pentru mulți pacienți, momentul dinaintea tratamentului este chiar mai anxiogen decât tratamentul în sine. Apar întrebări precum:

„Ce se va întâmpla cu mine?”,
„Voi suporta tratamentul?”,
„Cum va reacționa corpul meu?”
„Mă voi face bine…?”

Această anxietate este alimentată de necunoscut, de informații incomplete sau greu de înțeles, dar și de experiențe auzite de la alți pacienți.

Astfel anxietatea înainte de tratamentul oncologic este o reacție firească, care merită ascultată, înțeleasă și tratată cu aceeași seriozitate ca și oricare alte simptome fizice.

Abordarea medicală, psihologică și spirituală oferă pacientului nu doar șanse mai bune de adaptare, ci și mai multă demnitate și siguranță pe parcursul tratamentului.

Din perspectivă creștină, tratamentul oncologic poate fi văzut și ca un instrument al lucrării lui Dumnezeu prin oameni – medici, asistente, psihologi, terapeuți – care devin unelte în mâna lui Dumnezeu prin care oferă îngrijire și speranță. Sprijinul comunității, al familiei și al Bisericii are un rol esențial deoarece poate reduce anxietatea și poate reda pacientului sentimentul de demnitate și valoare.

Așadar, anxietatea înainte de tratamentul oncologic, privită prin ochii credinței, nu este o slăbiciune, ci o chemare la relație: cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu propriul suflet. Dumnezeu nu promite absența suferinței, ci prezența iubirii LUI în mijlocul ei.

INTROSPECȚIE:

1. Ce situație concretă legată de tratament îmi declanșează anxietatea? (ex: gândul la prima ședință, spitalul, efectele secundare)
2. Când apare cel mai frecvent această anxietate? (momentul zilei, contextul)
3. Ce gânduri îmi vin automat în minte când apare anxietatea? (ex: „Nu voi face față”, „Ceva rău sigur se va întâmpla”)
4. Ce întrebări îmi pun despre mine, corpul meu sau viitor?
5. Dacă aș formula anxietatea într-o propoziție, care ar fi aceea?
6. Ce emoții simt în acel moment? (teamă, neputință, furie, tristețe)
7. Cât de intensă este anxietatea mea pe o scară de la 0 la 10?
8. Unde simt anxietatea în corpul meu?
9. Ce dovezi reale am că acest gând este complet adevărat?
10. Ce dovezi există că lucrurile ar putea fi și altfel?
11. Ce mi-ar spune un medic sau un specialist despre acest gând?
12. Ce i-aș spune unei persoane dragi dacă ar avea aceleași temeri?
14. Cum îmi influențează aceste gânduri nivelul de anxietate?
15. Cum aș putea reformula gândul inițial fără a-mi nega frica?
16. Ce pot spune acum care să îmi ofere puțină siguranță?
18. Ce fac de obicei când anxietatea crește?
19. Ce comportamente mă ajută și ce comportamente îmi mențin anxietatea?
20. Ce mic pas concret pot face pentru a-mi reduce anxietatea azi?
21. Ce strategie pot folosi când gândurile devin copleșitoare? (respirație, rugăciune, ancorare, informare structurată)
22. Ce valori personale mă ajută să merg mai departe în acest proces?
23. Cum pot colabora cu echipa medicală chiar și atunci când îmi este teamă?
24. Ce înseamnă pentru mine să am grijă de corpul meu acum?
25. Ce gând de speranță pot păstra pentru următoarea etapă?
26. Dacă anxietatea mea ar putea vorbi, ce mi-ar transmite?

Notați răspunsurile în jurnal, apoi luați-vă câteva momente pentru a respira liniștit și a încredința aceste gânduri lui Dumnezeu. Puteți continua printr-o rugăciune simplă, în care să vă exprimați deschis nevoile și frământările înaintea Lui.